După ce, ieri, liderul planetar Viktor Orban ne-a spus cât de minunat este George Simion, încălcând dreptul internațional prin amestecul în alegerile din România, iliberalul Orban s-a răzgândit rapid, în urma unei discuții telefonice cu Kelemen Hunor. Hm! Interesant... să înțeleg că Hunor se bucură de o imensă influență pe lângă liderul de la Budapesta, care sfidează întreaga Europă și nu numai? Ori, mai probabil, e o regie menită să-l înfileteze mai adânc pe Hunor în viața politică a minorității maghiare din România, fiindcă, nu-i așa, de el ascultă chiar și Budapesta, iar drumul spre aceasta trece numai prin ograda UDMR?
Așadar, orice partid al minorității maghiare din România, altul decât UDMR, poate să se autodesființeze. La ce bun să mai existe? Hunor este unicul posesor al cheilor palatului — așa ne spune rebelul Orban.
În fine, mai important, cred eu, este faptul că, din nou, Orban s-a amestecat în problemele interne ale României. Da, de această dată se află de partea bună a baricadei — chiar și eu vreau să câștige Nicușor Dan — dar o victorie prin orice mijloace, mai ales prin mijloace imorale, nu ajută la însănătoșirea societății românești.
Să înțelegem din asta că nu contează metoda, ci persoana? Adică ne-am inflamat din cauza amestecului Rusiei în alegerile din România, dar nu ne deranjează amestecul Ungariei doar fiindcă sprijină „răul mai mic”? Nu aruncați cu pietre, haideți să spunem adevărul pe care cu toții îl gândim: Nicușor Dan este răul mai mic, dar tot un rău. El nu este un candidat antisistem, ci parte a sistemului, dar, prin comparație cu George Simion, pare un Sf. Gheorghe ce combate balaurul — chiar dacă onomastica este de partea lui Simion.
După toate semnele, pe care preferăm să nu le vedem încă, Nicușor Dan pare a fi Iohannis 2.0. E la fel de carismatic și bun comunicator ca acesta; să sperăm că va avea mai multe intenții bune, care — de asemenea, sperăm — nu vor pava drumul spre iad.
Să revenim la Orban, care le spune cetățenilor români de etnie maghiară cum ar trebui să voteze. Dacă ne bucură acest lucru, de ce ne-a supărat intervenția brutală a Rusiei în alegerile din România? Dacă Rusia l-ar sprijini pe Nicușor Dan, ar fi ok? Să înțeleg că nu contează metoda, ci rezultatul? Cetățenii români ar trebui să aleagă, indiferent de etnia lor, așa cum doresc, fără ca nimeni — repet, nimeni — să se amestece în procesul decizional.
În februarie anul trecut, un șofer de taxi din Paris mi se plângea de Macron, iar eu mi-am permis să adaug faptul că el este, totuși, alesul națiunii franceze. S-a uitat cu multă tristețe la mine, dar și cu îngăduință, și mi-a zis: „Din moment ce am avut de ales între Marine Le Pen și Emmanuel Macron, chiar am avut de ales?”
Nu, nu a fost o alegere reală, cum nici noi nu suntem puși în fața unei alegeri reale. Dacă o înlocuim pe Marine Le Pen cu George Simion și pe Macron cu Nicușor, nu suntem în aceeași poveste? Eu zic că da.
Dar nu avem de ales. Pentru o Românie orientată spre Vest, singura direcție pe care o arată busola mea morală, trebuie să-l votăm pe Nicușor Dan. Intervențiile lui Orban nu fac altceva decât să agraveze bolile endemice ale societății românești. Pare că ne ajută, dar nu o face. Altcândva, ar putea interveni într-un fel neplăcut și s-ar putea să ne pară rău că nu am sancționat această atitudine încă de la bun început.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu